vineri, 19 iunie 2009

Am uitat sa mai plangem

De multe ori , in viata aceasta ne lovim de lucruri urate, care nici nu ar trebui sa le bagam in seama, dar care totusi ne afecteza, se sedimenteaza undeva in suflet, si atarna atat de greu incat abia le ducem.
De cate ori nu ai avut senzatia ca ai legat de inima un camion incarcat pe care trebuie sa-l tractezi zi de zi, de cate ori nu ai avut senzatia ca picioarele ti se inmoaie sub povara grijilor de zi cu zi, indiferent ca esti femeie sau barbat...Si uite asa te impietresti, iti spui ca esti puternic si uiti sa te mai bucuri de lucruri marunte.Cred ca ne amintim cu totii de copilarie cand supraraile treceau atat de usor, si cand cel mai mic lucru bun ne provoca o bucurie fara margini si toate astea pt ca cei mici nu stiu sa urasca ( din pacate invata in timp), ei nu au timp de rautati nesfarsite si mai ales plang...
Noi cei mari am uitat sa mai plangem, am uitat ca o lacrima poate fi izvorul de tamadiure sufleteasca atat din punct de vedere psihologic cat si crestinesc.
Strangem in noi nemultumiri care se cuibaresc in suflete si minte si care sapa si ne mutileaza personalitatea, precum o ciuma, sau care si mai rau dau nastere unor refulari injuste...pentru ca am uitat sa plangem, de jena sau din teama de noi insine, ca nu cumva ca parem slabi (din pacate conteaza mai mult ce vrem sa parem ca suntem decat ce suntem) sau de teama a ceea ce sa afla cu adevarat in noi, in spatele mastii sociale pe care o fluturam cu totii atat de 'inocent', ascunzandu-ne temerile si defectele...traim intr-un carnaval continuu al personalitatilor noastre-dar nu asta ar fi problema-si faptul ca ajungem sa ne obisnuim cu asta, sa devenim dependenti si sa uitam cine suntem cu adevarat.
Uitam sa privim in jos, uitam sa ne bucuram, si ....uitam sa plangem...si eu am cazut in acest viciu dar din cand in cand ma trezesc si ma scutur, si odata pe an mai si plang...

8 comentarii:

  1. oare...daca am renunta sa dam importanta lucrurilor urate crezi ca ar mai fi la fel?;;)

    lucrurile astea urate doar noi le consideram urate, ca asa am fost invatati. dar, de fapt, orice lucru e frumos pentru ca e creat de Dumnezeu. El nu face lucruri urate, ar fi un Dumnezeu urat. El ne-a creat pe noi si incearca in fiecare zi sa ne arate drumul..trebuie sa-L bagam in seama mai mult si sa-l intrebam atunci cand avem nevoie de un raspuns..cu siguranta ne va raspunde...prin orice:prima vorba a unui copil de pe strada, sau a primul prieten care iti apare in fata, sau primul vers al cantecului pe care il asculti la radio..sau orice...El iti va raspunde...trebuie sa inveti sa-l asculti..iar atunci cand iti vei da seama de raspuns, vei ramane socata8->

    nu conteaza ca nu mai suntem copii si ca au venit responsabilitatile pe capul nostru..putem ramane copii in interior..si asta e tot ce conteaza.

    viata e frumoasa:X imaginatia e totul:X cauta-ti fericirea...si universul iti va deschide usi acolo unde erau doar ziduri...

    nu am uitat sa mai plangem, pentru ca ne plangem in fiecare zi...am uitat sa radem, sa fim fericiti...e mult mai grav asta..

    descotoroseste-te de toate nemultumirile "care se cuibaresc in suflete si minte"...si fa-ti tu viata ta, ca ai puterea de a crea...

    ps.: imi place fatuca din poza..e foarte dulce;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. SunLover, iti multumesc pentru impartasirea opiniei tale.Sunt total de acord cu ceea ce spui, numai ca nu as rea sa fiu inteleasa gresit.Eu vb de nevoia de a fi sensibili, de nevoia de a nu ne impierti doar ca sa vada ceilalti cat de tari suntem, nu vb de a te da batut sau a nu zambi, numai ca trebuie sa o facem din suflet, iar a plange face parte din noi, ca si a plange.
    Sunt pe cale sa devin psiholog si am vazut fff multi oameni care sub zambet ascund lacrimi mari pe care le inabusa si crede-ma ca asta e un pacat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Au fost zile in care lacrimile au curs si pe obrazul meu, unde minciuna si-a avut cuvantul, unde ceva sa destramat, o poveste veche, o poveste cu pasiune, poate vrem sa plngem, poate suntem prea mari sa plangem, poate inca nu ne dam seama de lucrurile marunte pe care intr-o zi se vor pierde in uitare, vor ramane amintirile si acelea nepasatoare, unde ne este copilaria, unde ne este inocenta, unde ne este bucuria?

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Adrian, aceleasi intrbari mi-le pun si eu, insa cred ca orice traire sufleteasca face parte din noi si nu trebuie sa ne rusinam de asta, suntem oameni, si asa cum radem, putem plange, mai rau e cand negam nevoia de a plange.Sa ne gandim la un lucru:de ce plang copiii? si de ce odata cu intrarea in colectivitate o fac din ce in ce mai rar? Pt ca prin educatie suntem invatati ca e o rusine sa plangi, ca e un semn de slabiciune, dar crede-ma ca de multe ori un zambet fals ascunde mult mai multa slabiciune :)

    RăspundețiȘtergere
  5. 1.eu sunt de felul meu plangacioasa, dar numai in siguranta si solitudinea camerei mele..si da cum spui tu punem prea mult la suflet lucruri care nu isi au rostul, dar uneori eu, cel putin, nu pot sunt asa fabricata, e defectul meu de a fi sensibila la tot
    2.esti follower meu cu numarul 13 ceea ce ma bucura fiindca numarul 13 e numarul meu norocos :) si ma bcuur ca ai venit la mine pe blog
    3.imi place tare mult la tine cate idei de decor...foarte foarte fain

    RăspundețiȘtergere
  6. iti multumesc adizzy si te mai astept.cu siguranta voi reveni si eu pe blogul tau :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu dintotdeauna am fost mai sensibila..tin in mine tot ce ma deranjeaza, si apoi cad in depresie..singurul mod de a ma racori este plansul. Nu e bine nici asa..dar asta e :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Lacrimile au harul de a curata sufletul de impuritatile vietii.
    Doar ca suntem din ce in ce mai mult bombardati cu slogane anti-sensibilitate si noi ne conformam ca robotii.Pai e o rusine sa plangi ca se vede de la o posta ca esti slab...etc. Parerea mea este ca omul fara sensibilitate este un robot bine programat si atat.
    O duminica buna si multe lacrimi de bucurie...sa ai! Te imbratisez si te mai astept la plimbare!

    RăspundețiȘtergere